Ce am citit în 2019. Recomandările anului

2019 a fost un an plin. Un an plin de experiențe, dar și plin de lecturi. Într-adevăr, nu atât de multe cât mi-am dorit, dar a fost un an bun, un an în care am mai citit câte ceva. La fel ca și anul trecut, am decis să scriu un scurt articol despre cărțile care m-au impresionat cel mai mult în acest an, și să fac câteva recomandări de lectură. Astfel, din toate cărțile pe care le-am citit, o să încerc să selectez 5. Toate cărțile din listă sunt traduse în limba română.

Autobiografia lui Bertrand Russell

Bertrand Russell este unul dintre cei mai cunoscuți filosofi ai secolului trecut, având contribuții în multe domenii, toate legate frumos cu filozofia, de la matematică la științe sociale.

Autobiografia în sine este una dintre cele mai bune pe care le-am citit. Mai mult decât o autobiografie, par niște memorii. La finalul cărții, simți că înțelegi gândirea unui om excepțional, care ne face la fiecare pagină să empatizăm cu el și cu întâmplările pe care le trăiește. Cunoscând cât de cât rezultatul final, omul, pe Bertrand Russell, vedem înlănțuirea de întâmplări și gânduri care l-au ajutat să ”devină” cine este el.

Sinceritatea cu care apare în această carte mi-a făcut lectura foarte plăcută. În general, cum să nu fie plăcut să citești despre un om care ”gândește”? Într-adevăr, poate nu toată lumea va aprecia această carte. Cu toate acestea, recomand și scrierile lui originale, adunate excepțional în ultimii ani și traduse, în antologia ”Credințele unui om liber”, pe care am citit-o tot anul acesta, înainte de autobiografia lui.

Strania istorie a comunismului românesc, Lucian Boia

Am găsit cartea lui Boia în bibliotecă, dintr-o întâmplare. Titlul mi-a stârnit interesul, așa că am împrumutat-o. Poate aveam să găsesc ceva nou. Iar din fericire pentru cultura mea, chiar am găsit. Cartea nu are alt rol decât acela de a cunoaște mai bine istoria comunismului în România, și de a vedea câteva interpretări și idei noi. Dar cred că acest rol este de ajuns. Am fost surprins să găsesc o abordare extrem de interesantă a domnului Lucian Boia, și la fiecare pagină o mulțime de păreri și interpretări personale.

”Fractura societății românești și lipsa de repere culturale și politice a unei mari părți din populația țării aveau să contribuie considerabil la implantarea comunismului. Privind situația existentă înainte de 1944, România era țara cea mai puțin pregătită pentru experimentul comunist; nu era însă totodată, cât ar fi de paradoxal, și țara cea mai expusă, cea mai susceptibilă de a se lăsa capturată și remodelată?”

Ghidul astronautului pentru viața pe Pământ, Chris Hadfield

O carte departe de a avea caracter științific. Nu vă așteptați la ceva plictisitor. O să o citiți fără să o lăsați din mână. Iar pasiunea mea pentru spațiu nu a contribuit la această părere. Am certitudinea că va plăcea oricui.

De ce cred asta? Pentru că pregătirea pentru a deveni astronaut este incredibil de grea. Iar înfruntarea greutăților este un lucru comun, indiferent dacă ești astronaut, pompier, programator sau mai știu eu ce. Iar ”Ghidul astronautului pentru viața pe Pământ” este un ghid practic al depășirii greutăților. Mă bucur nespus că am pus mâna pe această carte.

Plânsul lui Nietzsche, și Efemeride și alte povestiri, Irvin Yalom

Am pus ambele cărți pe această poziție, pentru că în general Irvin Yalom a fost o descoperire majoră pentru mine în 2019. O să iau cele două cărți pe rând.

”Plânsul lui Nietzsche” este ultima pe care am citit-o (de fapt, recitit-o). Îmi este greu să sumarizez ce am simțit pe parcursul lecturii, dar după ce am ”meditat” puțin am găsit analogia perfectă: o partidă de șah. Exact așa a părut ficțiunea (inspirată din realitate) a lui Yalom. Dialogurile pe care le-a creat autorul sunt incredibil de reușite, și chiar te pun pe gânduri. Într-adevăr, nu au fost neapărat ideile lui Yalom care m-au pus pe gânduri, ci mai mult cele ale lui Nietzsche, pe care le-a integrat autorul cu măiestrie în lucrarea lui. Există, desigur, și contribuția lui Irvin Yalom la amalgamul de idei, însă mai mult pe partea de aplicare a filozofiilor teoretice, un lucru însă esențial.

”Efemeride” am citit în niște circumstanțe mai nefericite, însă m-a șocat. Experiența lui Yalom cu ceea ce numim noi ”moarte” este, cum am spus, șocantă. Fiind unul dintre cei mai respectați psihoterapeuți din lume, numărul de cazuri ”extreme” pe care l-a avut îl depășește cu mult pe cel pe care probabil o să îl am eu. Doar numărul întâlnirilor lui Yalom cu moartea mă pune pe gânduri. Cât despre experiența pe care am avut-o cu cartea, pot spune că am învățat multe lucruri.

“Whether I will live a long time or a short time, I’m alive now, at this moment. What I want is to know that there are other things to hope for besides length of life. What I want to know is that it isn’t necessary to turn away from thoughts of suffering or death but neither is it necessary to give these thoughts too much time and space. What I want is to be intimate with the knowledge that life is temporary. And then, in the light (or shadow) of that knowledge, to know how to live. How to live now.”

E clar că experiența Yalom se va întinde și peste 2020, pentru că mai am cărți pe raft care așteaptă să fie citite. Dintre ele menționez ”Soluția Schopenhauer”, ”Problema Spinoza” sau ”Privind Soarele în față”

Povestea vieții tale, Ted Chiang

Am citit și ceva SF anul acesta, iar dintre cele mai bune cărți am selectat ”Povestea vieții tale”, o antologie de povestiri (printre care și ”Povestea vieții tale”) scrise de Ted Chiang, un autor care mi se pare dintre cei mai străluciți scriitori de SF ai secolului nostru.

Probabil mulți dintre voi ați văzut filmul ”Arrival”. Ei bine, filmul a fost realizat după povestirea ”Povestea vieții tale” a cărții lui Chiang. A fost interesant să citesc ”originalul”, și la fel de șocant ca și filmul. Cu toate acestea, ”Povestea vieții tale” nu a fost singura povestire fascinantă a volumului, și probabil nu cea mai bună.

Ce e atât de deosebit la această antologie? Că adresează probleme filozofice extraordinare, și o face într-un mod foarte ingenios. Fiecare dintre aceste povestiri transmit ceva.

Altele

Din celelalte cărți remarcabile pe care le-am citit în 2019, merită menționate

1. ”În aerul rarefiat” a lui Jon Krakauer

2. ”Amintiri din pribegie” de Neagu Djuvara

3. ”Conversații cu mine însumi”, Nelson Mandela

4. ”Spovedania unui bețiv”, Jack London

5. ”Visează androizii oi electrice?”, Philip K. Dick

6. ”Partea și întregul”, Werner Heisenberg

7. ”Sculptând în timp”, Andrei Tarkovski

8. ”Jurnalul de la Păltiniș”, Gabriel Liiceanu

Ce mai citim în 2020?

Bineînțeles, ca și anul trecut, trec aici câteva din cărțile pe care sper să le citesc în 2020, și pe care poate vreți să le citiți și voi.

Letters from an Astrophysicist, Neil deGrasse Tyson

A Man on The Moon: The Voyages of the Apollo Astronauts, Andrew Chaikin

American Pastoral, Philip Roth

LSD: My Problem Child – Reflections on Sacred Drugs, Mysticism and Science, Albert Hofmann

Educated, Tara Westover

Breaking Night: A Memoir of Forgiveness, Survival, and My Journey from Homeless to Harvard, Liz Murray

When Breath Becomes Air, Paul Kalanithi

The Perfect Predator: A Scientist's Race to Save Her Husband from a Deadly Superbug: A Memoir, Steffanie Strathdee

American Moonshot: John F. Kennedy and the Great Space Race, Douglas Brinkley