Am avut azi o discuție interesantă cu un prieten bun. Cumva, s-a ajuns la o problemă destul de tristă. Am ajuns la niște adevăruri pe care le știm cu toții, însă în legătură cu care nu se face nimic.
Mi-a spus că i-ar fi plăcut să se fi născut acum vreo 20-30 de ani. Am zis ok, există multe motive pentru care ar putea face afirmații de acest gen. Ce m-a surprins mult a fost când am înțeles că de fapt nu se gândea deloc la el. M-a întrebat: ”Tu ai trimite acum un copil în lumea asta?”. M-am gândit, și dacă răspunsul tinde cât de puțin spre nu, atunci gândiți-vă cum va fi peste 10-20 de ani. M-am gândit că mulți dintre noi nu realizăm aceste lucruri. Mulți dintre noi le cunoaștem, însă nu le conștientizăm. M-am gândit chiar că poate le conștientizăm, însă ne e prea greu să ieșim din ce ne impune planul social, atât cât să facem ceva.
Astfel, fac un apel către voi, generația Z. Fac un apel către voi, tinerilor, care ca și mine încă mai puteți face ceva. Vă rog să vă uitați în jur, la majoritatea copiilor de azi și să vă gândiți cum erați voi la vârsta lor. Gândiți-vă, când vedeți 10 asemenea copii stând pe băncile parcurilor, cu capul în telefoane și jocuri idioate, că voi încă ați mai avut norocul de a avea prieteni cu care să ieșiți în parc, și în loc să stați pe telefoane, să jucați un meci de fotbal. Gândiți-vă la copiii care nu mai au respect pentru oamenii mai mari decât ei. Uitați-vă cum, de la 10-11 ani, se ascund după blocuri și tufișuri să mai prindă o țigară, că na, viciile. Din fericire, lucrurile se pot schimba. Sunt sigur de asta. În capul meu de tânăr, e o certitudine. E adevărat, se poate să greșesc. Dar dacă există un lucru la care tinerii excelează, la modul general, atunci acesta ar fi exact ”certitudinea” că orice se poate schimba, și că orice scop poate fi îndeplinit. Nu vreau să ajungem să ne fie frică de lumea în care trăim. Nu vreau să ne fie frică pentru copiii care se nasc în fiecare zi. Chiar Nietzsche ne dădea un sfat, acela ca înainte să trimitem alți oameni pe lume, trebuie să ne asigurăm că noi suntem în cea mai bună ”formă” a noastră. Că nu trebuie să îi trimitem și pe alții în hăul în care ne adâncim noi acum.
Haideți să facem ceva. Implicați-vă, uitați-vă în jur, și găsiți ceva în care credeți și pentru care merită să luptați. Indiferent de datoria personală, de datoria ca medic, ca programator, ca om de știință, etc avem datoria socială, datoria de oameni, de a încerca să facem locul în care trăim mai bun. Dacă nu pentru noi, atunci pentru cei care ne urmează. Nu vă uitați la ce nu au făcut cei dinaintea voastră, uitați-vă la ce puteți face voi acum. Faceți un bine, ca cei de după voi să vă mulțumească, nu să vă înjure. Haideți să arătăm că se poate. Dacă nu noi, atunci cine?
Atenție: Conform articolelor de specialitate, generația Z se referă la toate persoanele născute în intervalul 1995-2015. Eu consider că cei născuți după 2005 (e mult spus și 2005) intră în altă categorie. Astfel, cei născuți după 2005 sunt cam mici să facă ceva, dar dacă totuși printre cititorii mei sunt astfel de copii, nu ar fi rău să le sune și lor ceva. La fel și pentru cei ”mari”. Da, și voi puteți face multe.
