16 iulie 1969. Data care a marcat omenirea, prin curajul, determinarea, și talentul de care a dat dovadă umanitatea. Nu are rost să discutăm motivele din care a provenit această determinare. Să fie pentru a demonstra puterea Americii în domeniul tehnologiei? Să fie de dragul avansului științei? Sau poate a fost așa cum ne-am dorit cu toții, poate a fost doar o realizare care s-a născut din firea umană, din dorința pentru descoperire. Fiecare poate să creadă ce vrea. În definitiv, acum 50 de ani s-a realizat cea mai mare expediție umană.
Am stat să mă gândesc zilele trecute, la un lucru pe care l-am găsit cutremurător. Să privim noile generații, inclusiv generația mea. Facem parte din grupul select al oamenilor care s-au născut după aselenizarea din 1969. De fapt, grupul select este al cel care s-au născut înainte de 1969, oameni care sunt în număr din ce în ce mai mic. Noi am crescut spunându-ne povești despre aselenizare, în cel mai bun caz, sau pur și simplu știind că s-a întâmplat. Practic, este ceva ce am primit de-a gata. Mai realizează cineva ce importanță a avut de fapt Apollo 11? Mai înțelege cineva de fapt, cine a fost Neil Armstrong? Ce a fost nevoie din partea NASA, din partea oamenilor din jurul NASA, pentru a ajunge pe Lună?
Pentru cineva de la începutul anilor 1900, sau chiar 1800, să ajungem pe Lună ar fi fost o glumă. Dacă i-ai fi spus-o serios, te-ar fi considerat dereglat mintal, cu grave probleme psihiatrice. Un idealist visător, iubitor de literatură modernă. Ce s-a realizat în iulie 1969 este de natură sțiințific-fantastică, într-adevăr, la fel ca multe descoperiri recente ale științei. Privitor la primul pas pe Lună, e foarte important, pentru cei care au crescut, asemeni mie, cu această realizare ca ceva obișnuit, să înțelegem ce a însemnat cu adevărat. De ce este nevoie de această conștientizare? Este mai mult decât evident.
Dacă alegem 10 astronauți contemporani nouă, la întâmplare, și îi întrebăm care a fost evenimentul marcant din viața lor care i-a făcut să decidă cu toată inima că vor să ajungă în spațiu, în cel puțin 9 din cele 10 cazuri răspunsul va fi aselenizarea din 1969. Să fii copil în 1969 și să privești aselenizarea la televizor, pentru ca mai apoi să sărbătorești această realizare alături de întreaga populație a globului, să știi că miliarde de gânduri sunt îndrepteate către același lucru, trebuie să fi fost foarte motivant. Dar de ce nu mai este acum, pentru generațiile de azi? De ce luăm acest lucru ca pe ceva obișnuit? De ce nu mai există atât de mulți copii ai căror eroi să fie Neil Armstrong, Buzz Aldrin sau Michael Collins, nu Tinerii Titani de pe Cartoon Network?
20 iulie 1969. ”Un pas mic pentru omenire, un mare pas pentru umanitate”, transmitea Neil Armstrong, pentru ca mai apoi să rămână în posterioritate pentru totdeauna. Toată lumea cunoaște aceste cuvinte, care, într-adevăr, sunt sumative pentru ce tocmai se întâmplase. De asemenea, sunt o lozincă bună. Dar câți dintre noi știm cu adevărat povestea din spatele lui Neil Armstrong? Să fii astronaut înseamnă, pe bună dreptate, să fii un erou. Înseamnă sacrificii. Ani de zile de pregătire, pentru acest eveniment, în care se va cumula toată munca și tot efortul supraomenesc. Cu toate acestea, Neil Armstrong a fost doar fața programului Apollo. A fost omul care ne-a rămas tuturor în minte, ca reprezentant al acestui efort. Din fericire, în ultimii ani s-au făcut eforturi pentru a arăta că de fapt, efortul a fost un cumul extraordinar, al celei mai frumoase echipe. ”Încrederea a fost esențială, un lucru care a existat și pe care ne-am putut baza. A fost esențial ca nici să nu ne punem această problemă. Am fost ca o familie”, a spus directorul programului. În cadrul faimoasei săli de Mission Control din Houston, acum restaurată excepțional cu ocazia a 50 de ani, munca a ținut până la două ore de la întoarcerea pe Pământ a echipajului. ”Misiunea noastră s-a încheiat la 2 ore după aterizarea echipajului pe Pământ, abia atunci ne-am putut alătura distracției, și atunci s-a terminat misiunea noastră”. Ce s-a întâmplat la centrul de comandă este fascinant. Nici măcar în momentul în care Neil Armstrong a făcut primul pas pe Lună, cei din sală nu și-au permis să se bucure. După câteva zâmbete care au apărut în diferite colțuri ale camerei, munca a reînceput. Existau multe lucruri care trebuiau verificate. Teritoriul era complet nou. Știam la ce să ne așteptăm, dar nu vom putea fi niciodată 100% siguri. Astfel, spre exemplu, Mission Control trebuia să se asigure că modulul Eagle poate pleca în orice moment, în caz de urgență.
Am pomenit de eforturile pentru a arăta adevărata muncă din spatele programului Apollo. Aveam în minte, desigur, filmul recent apărut, ”Hidden Figures”. Nimic mai adevărat decât faptul că toate calculele efectuate pentru a putea ajunge pe Lună au fost făcute de către ”femeile de la NASA”, care au dovedit un curaj și o determinare extraordinară, demonsrând că pot aduce o contribuție semnificativă omenirii, chiar și fiind femei.
De asemenea, programul Apollo a avut o mare importanță în viața noastră de zi cu zi. Probabil puțini știu cât de multe tehnologii s-au dezvoltat pentru programul Apollo, și cât de importante și valoroase s-au dovedit ele mai târziu. Asta s-a întâmplat din motive foarte logice: NASA și oamenii din jurul ei au avut un scop. Un scop aparent imposibil, dar privind tot timpul către acel scop au rezolvat toate problemele care au apărut pe parcurs, obținând mult mai multe decât și-au imaginat. Faptul că NASA a putut să trimită oameni pe Lună în 1969, cu tehnologia de atunci, este fascinant. Este fascinant să realizezi că într-o eră fără calculatoare performante, calculele care au trimis primii oameni pe Lună au fost făcute pe hârtie.
Profit de această ocazie să aduc vorba despre cel mai nou proiect în materie de inginerie aerospațială din Cluj, Solaris Rockets, al cărui co-fondator sunt. Ingineria aerospațială este mai vie decât oricând. Mai mult decât atât, este un domeniu de viitor. Un domeniu promițător. Celebrarea a 50 de ani de la primii pași pe Lună, a avut efectul dorit, de a readuce în memoria oamenilor una dintre cele mai mari realizări ale umanității, și de a readuce în atenția oamenilor posibilitățile pe care spațiul le oferă. Trăim într-o nouă epocă a explorării spațiale. Trăim într-o epocă în care Elon Musk este unul dintre cei mai puternici și influenți oameni din lume datorită SpaceX. Spațiul oferă oportunități atât din punctul de vedere al stabilității și a unui loc locuibil pentru umanitate, cât și din punctul de vedere al resurselor care se găsesc în spațiu. Minarea asteroizilor din Sistemul Solar este o variantă foarte bună pentru resursele care pot fi obținute, discutabilă într-adevăr. Trăim într-o epocă a colaborărilor între națiuni, pentru același scop.
Până una alta, planeta Marte ne așteaptă.
